Cum vad eu toata nebunia si toata goana dupa libertate ?
Simplu, sa ne imaginam un punct, punct care va fi centrul a ceea ce imi imaginez eu si de care legam n franghii iar de fiecare franghie trage un om. Orice idiot ar putea intreba din ce material sunt facute franghiile sau ce lungime au sau orice alta aberatie. Las asemenea intrebari fara raspuns si trec mai departe la a discuta despre oamenii de la capatul opus punctului. Cum sunt ei ? Pe scurt, pot trasa cateva idei .. unul e foarte religios si il intereseaza doar viata sfintilor apostoli si noul sau vechiul testament, altul merge pe teoriile evolutioniste si il doare`n paispe de cine rupe marea`n doua cu toiagu sau hraneste 5 mii de oameni cu 2 pesti si o buca` de paine, deci moise si hristos vs un quasar si o supernova plus big bang – ul, altul e foarte grijuliu cu sanatatea lui, un altul baga coca si hash sau chiar ,,hero’’ ca sa fie erou :> , unul vrea la munte ca e mai nu stiu cum si ii place zapada in luna august pe nu stiu care creasta a nu stiu carui varf din nu stiu care masiv, altul vrea la mare in aceeasi luna august ca ii place soarele si nisipul si stie el ca briza marii are nu stiu ce beneficii iar apa aia de mare si soarele ii fac lui nu stiu ce bine, altul merge in nu stiu care statiune dar nu pentru plaja si nu pentru aer curat ci ca sa isi toarne namol din cap pana`n picioare, ferm convins de o anume valoare terapeutica a acestuia in lupta cu reumatismul, anemiile etc., o alta clasa de oameni colinda din pur nationalism sau din pura lipsa a posibilitatilor doar ,,viata la tara” , altii merg in Bahamas, Caraibe, sau Hawaii din varii motive, cel mai important ar fi – pentru ca isi permit, unul are viziuni de stanga, altul de dreapta, ba chiar unul o arde cu stanga altul cu dreapta, unora din contra, le plac femeile, unii vor cafeaua cu lapte, altii fara, unul merge cu Titeica altul cu Eminescu, tot la fel unul e puternic intelectual si calculeaza traiectoria unui asteroid, iar altul e puternic fizic si ia asteroidul si da cu el la gunoi, unul e in scaun cu rotile, altul campion la atletism, la fel de bine unii munesc cu pixul , altii cu sapa, si tot asa putem continua dar cred totusi ca s-a prins franghia si de cel care citeste.
Acum apare urmatoarea dilema : ce se intampla cu centrul micului univers de mai sus cand trag toti in acelasi timp ? Va rog aici nu veniti cu un dobitocism de genul ,, poate nu toti trag, sau poate toti stau de pomana “ . Deci ce se intampla in ipoteza de mai sus , incotro se deplaseaza punctul nostru ?
Asa e libertatea vazuta de mine, buna sau rea.. sunt modest si voi spune ca nu stiu .
Putem vorbi despre libertate in sensul autentic abia cand am ajuns la un anumit nivel de dezvoltare personala, aceasta implicand autocunoastere si autoacceptare, principii morale, capacitate de deschidere si daruire, capacitate de delimitare, respect pentru sine, pentru ceilalti si pentru valori. Fiindca suntem cu adevarat liberi abia cand acceptati fiind, putem lasa sa fie… Dar pana ajungem la acest stadiu avem nevoie de grija, de securitate, de indrumari intelepte, de sprijin astfel incat treptat increderea exterioara acordata sa duca la incredere in sine si ulterior la incredere in altii. In cazul tau nu e vorba de libertate ci de lupta pentru afirmare care are un fond insecurizant. Ori in cazul libertatii autentice, nu mai e nevoie sa te afirmi fiindca esti deja recunoscut, respectat, apreciat, lasat sa alegi si responsabil pentru deciziile tale, toate acestea abilitandu-te sa vii si tu la randul tau in intampinarea altora, oferind libertate, iar in cazul unei decizii de grup sa poti renunta la beneficiul tau personal imediat in favoarea beneficiului general in baza unui scop comun, bine definit si unanim acceptat.
Cu tot respectul, este foarte adevarat ce spuneti si suna extrem de bine dar am o mare intrebare : unde in lume stiti dumneavoastra ca se intampla lucrurile asa cum le-ati reliefat mai sus ? Eu nu vreau perfectiune, am scris acest mic articol cu gandul la situatia actuala. Ne calcam in picioare, oamenii au ajuns sa se ingroape de vii dupa cum am vazut recentul caz Bahaian, totul este o lupta deci, pe viata si pe moarte pentru bani. Uitam de tot si de toate si nu conteaza decat avutia si parvenirea. Nu suntem o societate normala si nu ducem o viata normala pentru a ne dori lucruri normale, de asta am incercat sa arat ca fiecare trage pentru ce il doare fara sa conteze cei de langa el si in felul asta ajungem nicaieri. Ceea ce ati spus dumneavoastra, dupa parerea mea este o idee la milioane de ani lumina fata de Romania reala, o Romanie inculta si indobitocita, o Romania care va trece prin momente extraordinare atunci cand vom incepe rambursarea datoriei externe. Asta vad eu ca urmeaza, o lupta din ce in ce mai apriga pentru supravietuire, poate ma insel, timpul va ridica cortina si ne vom da seama. Multumesc pentru gandul frumos transmis aici, dar din pacate consider ca raza trimisa se loveste de o copertina intunecata si impenetrabila a luptei pentru putere si capital. Sa fie asa cum meritam sa fie !
Ce spuneti dumneavostra ca se intampla cu Romania este specific locurilor unde este insecuritate, haos, instabilitate, neincredere. Fiindca fiecare tara are specificul ei, eu incerc sa privesc mai putin in jurul meu si mai mult in istorie si constat ca a mai fost o perioada asemanatoare de criza din care s-a putut iesi binisor datorita unei guvernari intelepte bazata pe o autoritate care nu s-a impus prin forta cat mai degraba prin superioritate personala recunoscuta, respect pentru oameni, pentru interesele tarii, rigurozitate, justete, identificarea propriului sens in viata cu functia de guvernare si castigarea increderii oamenilor. Si ma refeream la Carol I care dupa ce a studiat personal ce se intampla in tara, la nici o luna de la preluarea puterii, adopta constitutia aducand astfel nu doar un set de reguli clare care sa restabileasca ordinea si sa dea stabilitate si securitate oamenilor dar si un plan de dezvoltare pentru acestia prin viziunea moderna despre om si interesele sale promovata de legile adoptate. Mai mult, stabilirea clara a granitelor externe, promovarea tarii in exterior pe baza propriilor relatii si incercarea de racordare a standardelor interne la cele externe, ajuta la dezvoltarea si afirmarea acestei natiuni in baza unor valori autentice si nu doar a unor lozinci sforaitoare lipsite de acoperire.
Stiu de cand eram mic că sub domnia lui Alexandru Ioan Cuza au fost puse bazele statului unitar roman modern. Poate asa se explica laurii culesi de Carol I dupa abdicarea fortata a celui de mai sus. Sau poate Carol a fost pur si simplu genial, a studiat, cum se spune in ziua de azi la ID, a venit apoi si a dat toate examenele si le-a luat imediat si cu mare mare succes. Nu stiu cum a putut el sa adopte costitutia cu viteza luminii cand cei de azi au revizuit-o in 20 de ani de vreo doua ori parca si atunci au facut-o se pare, dezastruos. A fost ceva supranatural la mijloc sau, domnia si sacrifcarea lui Cuza in spate. Una din doua. Cert e ca pe mine nu ma intereseaza viata mosierimii de atunci si plimbaricile lor vieniste ci faptul ca in timp ce Germania era in curs de industrializare, in Romania taranul roman a muncit intre 1866 si 1947 cu boul si cu plugul. Si mult mai mult decat atat, pe la 1907, in timp ce taranii formau cca 80% din populatia Romaniei, Carol a avut grija sa distruga documentele referitoare la faptul ca armata sub comanda lui Averescu a deschis focul asupra taranilor si au omorat peste 11 000 de muncitori pe pamanturile latifundiarilor. Si asa Carol a avut noroc dar nu l-a luat in calcul pe Rebreanu.
Istoria, asa cum este ea, totusi este frumoasa, si eu privesc in trecut dar fac in permanenta o paralela cu viata de acum. E periculos sa ne afundam cu totul in vremurile frumoase dar.. apuse, impactul revenirii in 2010 ar fi distrugator pe alocuri. Incerc sa merg inainte cu toate, atat cat imi permite timpul. Nu sunt istoric cu siguranta dar imi place sa cred ca am ceva din talentul unui vizionar si imi este foarte clar ca ceea ce urmeaza nu are legatura cu nicio lege morala. Sunt optimist doar pana in momentul cand ignorarea realitatii se intoarce impotriva mea, atunci devin realist.Am scris acum 2 zile acel articol pentru ca asa vad eu libertatea acum, fiecare se indreapta incotro vrea si prin ce mijloace poate, si in felul asta vom ajunge, daca nu am facut-o deja, intr-un haos generalizat. Cam asta a fost ideea mea inspirata din cotidian.
Nu neg ca A.I. Cuza a avut rolul sau pregatitor de apreciat. Dar… constitutia a fost in mare inspirata din cea a Belgiei, motiv pentru care a si putut fi propusa spre implementare destul de rapid. Romania avea un nivel de dezvoltare destul de slab in comparatie cu numeroase tari din V si o alta mentalitate care nu-i permitea salturile bruste si anxiogene care, cel mult i-ar fi taiat radacinile indepartand-o de valorile traditionale; asa ca o modernizare autentica rapida nu cred ca ar fi fost posibila. Dar ca sa vedem mai bine ce am vrut eu sa scot in evidenta prin comentariul anterior, o sa dau un exemplu metaforic. Copilul unei familii bogate, crescut la castel cu o educatie aleasa, protocoale, servitori, oameni de cultura, cunostinte de acelasi rang si clasa… etc, pleaca de acasa si isi cumpara un conac darapanat in care urmeaza sa-si traiasca viata. Dupa ce arunca un ochi critic prin toate colturile casei si vorbeste cu oamenii din casa despre functionarea ei, isi face un plan de actiune si incepe schimbarea. Mai intai stabileste reguli clare interioare, apoi isi delimiteaza granitele, apoi reorganizeaza conacul incercand sa readuca acolo, la un nivel in concordanta cu posibilitatile, atmosfera de la curte unde fusese crescut si educat. Faptul ca nu-si neaga originile, ca-si pastreaza relatiile, ca participa uneori la manifestari externe, nu inseamna insa ca isi reneaga conacul unde traieste ci ca il promoveaza prin insasi imaginea lui exterioara, fapt extrem de important in ceea ce priveste sustinerea si recunoasterea din partea celorlalti. Este posibil ca si Carol, asemeni fiecarui om sa fi facut greselile lui, e posibil sa fi fost si constrans situational sa le faca, daramand un zid gata sa cada pentru consolidarea altuia… dar nu Carol in sine este cel pe care as fi vrut eu sa-l aduc in discutie, cat pasii atat de necesari care trebuie facuti pentru reorganizarea si dezvoltarea acestei tari ajunse in prag de criza, astfel incat maturizarea oamenilor sa duca la dezvoltarea tarii, iar dezvoltarea tarii sa confirme maturitatea locuitorilor ei.